Pe 13 mai 1995, patru tineri cu vârste cuprinse între 17 și 21 de ani au intrat cu forța într-o casă din Žďárnad Sázavou, Republica Cehă, unde locuia o familie de romi. Unul dintre ei l-a lovit de mai multe ori cu o bâtă de baseball în ceafă pe Tibor Berky, provocându-i răni care i-au fost fatale. Tibor Berky era tatăl a cinci copii, care au asistat la omor. Această crimă cu motivație rasială a fost una dintre multele crime similare petrecute în Republica Cehă în anii 1990. Ele au culminat cu incendierea casei unei familii de romi cu cocteiluri Molotov, ceea ce i-a provocat arsuri de gradul trei pe 80% din suprafața corpului unei fetițe de doi ani, Natálie, când una dintre sticle a căzut în pătuțul ei. Copilul a supraviețuit, dar va avea de suportat toată viața consecințele acestui atac.

În aceeași zi în care a fost ucis Tibor Berky, a avut loc la Lety u Písku, în prezența președintelui ceh Václav Havel, prima ceremonie de comemorare, cu dezvelirea unui monument dedicat romilor care au pierit în lagărul de concentrare de acolo, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. O mare fermă de porci se afla chiar alături.

În februarie 2018, la doar câteva luni după anunțarea intenției de a cumpăra ferma de porci de la Lety u Písku, pe monumentul dedicat victimelor de etnie romă a fost plasat un cap de porc. Făptașul și-a motivat gestul prin aceea că voia să-și exprime dezacordul ca statul să cheltuie bani pentru a cumpăra ferma de porci aflată pe locul fostului lagăr de concentrare a romilor. Miroslav Brož, activist și șef al asociației ceho-romani Konexe, considera că aceasta era o consecință a atitudinii din societatea cehă și, cel puțin, a punerii sub semnul întrebării și a minimalizării genocidului împotriva romilor și populației sinti, fenomen larg răspândit în Republica Cehă și nu numai.

Nerecunoașterea crimelor comise împotriva romilor și populației sinti

Atrocitățile comise în epoca nazistă aruncă și astăzi o umbră lungă asupra istoriei. Nu numai șase milioane de evrei au fost anihilați fără milă, ci și un grup adesea uitat – romii și etnicii sinti. Discriminarea împotriva acestui grup etnic nu s-a sfârșit odată cu eliberarea lagărelor de concentrare, ci persistă în continuare, fiind scoasă în evidență distorsionarea și neglijarea larg-răspândite ale genocidului împotriva romilor.

Din păcate, genocidul împotriva celor de etnie romă rămâne una dintre crimele mai puțin cunoscute ale epocii naziste. Această lipsă de recunoaștere este o formă nocivă de distorsionare, care servește la perpetuarea unor stereotipuri dăunătoare și a discriminării încă active împotriva comunității rome. Este o formă dură de a reaminti că distorsionarea nu se rezumă la negarea sau minimalizarea Holocaustului, ci se extinde și asupra altor victime. Unii încă mai neagă sau pun sub semnul întrebării suferințele îndurate în anii celui de-al Doilea Război Mondial de romi și de populația sinti. Încă mai există în societate ideea că romii au fost uciși din cauza felului cum trăiesc, a „inadaptabilității“ lor sau chiar a „criminalității lor ereditare“.

Distorsionarea genocidului romilor ne influențează societatea

Distorsionarea amenință să destabilizeze adevărul istoric, să deformeze memoria colectivă și să compromită integritatea lecțiilor învățate din această gravă catastrofă a drepturilor omului. Ștergerea genocidului împotriva romilor din narațiunile despre crimele naziste simbolizează o marginalizare persistentă la nivelul societății, reafirmând secole întregi de prejudecăți, stigmatizare și discriminare.

Distorsionarea istoriei, sub diferitele ei forme, este o armă redutabilă, care alimentează ura, extremismul și xenofobia. Distorsionarea genocidului împotriva romilor nu este un fals istoric izolat: ecourile ei se resimt în prezent, influențând direct statutul social și sănătatea mentală ale comunităților de romi. Prejudecățile care persistă împotriva romilor, manifestându-se sub forma excluderii sociale, a discriminării și a segregării, denotă o tulburătoare continuitate cu trecutul.

Tocmai de aceea, trebuie să învățăm în continuare despre atrocitățile comise în contextul genocidului împotriva romilor, să comemorăm victimele, să susținem cercetarea și răspândirea surselor credibile pe această temă. Iată de ce trebuie să susținem instituții cum sunt muzeele și memorialele, care joacă un rol esențial astăzi în combaterea antisemitismului și anti-romanismului.

În memoria victimelor, pentru demnitatea supraviețuitorilor și pentru viitorul drepturilor omului și al egalității, să ne unim împotriva distorsionării crimelor epocii naziste. Să ne amintim de genocidul împotriva romilor, nu ca de o notă de subsol uitată din istorie, ci ca de un rapel puternic al pericolelor care însoțesc prejudecățile.

‍Punctele de vedere exprimate în contribuțiile individuale de pe blog nu le reflectă neapărat pe cele ale Consiliul Europei, ale Comisiei Europene, ale Alianței Internaționale pentru Rememorarea Holocaustului, ale Națiunilor Unite, ale UNESCO, ale Oficiului OSCE pentru Instituțiile Democratice și Drepturile Omului (ODIHR), sau ale oficialităților din Statele Membre ale Consiliul Europei, Comisiei Europene, IHRA, Națiunilor Unite, UNESCO și OSCE/ODIHR. .